Eu învăț despre uleiurile esențiale străduindu-mă să le cunosc.
Sunt aromaterapeut certificat și, după ani petrecuți în lumea uleiurilor esențiale, am înțeles că poți să știi foarte multe despre un ulei și, totuși, să nu-l cunoști mai deloc.
Poți să-i memorezi constituenții chimici.
Proprietățile, indicațiile, contraindicațiile, metoda de extracție.
Dar pentru mine, aromaterapia e cu adevărat fascinantă abia dincolo de toate acestea.
Pentru că eu vreau să știu cine este uleiul.
De unde vine planta?
Cum arată?
În ce pământ crește?
Ce climă îi priește?
Ce parte a plantei poartă aroma?
Când este recoltată?
Cum miroase imediat după recoltare?
Ce molecule îi construiesc identitatea aromatică?
Ce spune chimia despre ceea ce poate face?
Cum a fost folosită planta înainte ca noi să-i punem proprietățile într-un tabel?
Ce se întâmplă în mine când o miros?
Așa îmi construiesc eu relația cu un ulei esențial.
Încep cu „Cine ești?”
Ylang Ylang
Să luăm un ulei pe care este imposibil să-l confunzi după ce l-ai întâlnit cu adevărat.
Cananga odorata. Ylang Ylang.
În sălbăticie, arborele poate ajunge la dimensiuni impresionante (12-35 m înălțime).
Este tropical, veșnic verde și își poartă florile aromate de-a lungul întregului an.
Numai imaginea aceasta îmi spune deja ceva despre el: abundență, expansiune, senzualitate, prezență.
Apoi vine parfumul. Dulce. Floral. Intens. Aproape amețitor dacă este prea mult.
Nu este un ulei timid.
Intră într-un amestec și își face simțită prezența.
Iar aici începe partea care mă fascinează ca aromaterapeut: chimia începe să explice ceea ce nasul intuieşte.
În profilul său chimic întâlnim esteri, sescviterpene, monoterpenoli, alcooli aromatici și alți constituenți care ne ajută să înțelegem de ce Ylang Ylang apare atât de des în discuțiile despre relaxare, sistem nervos, tensiune emoțională, senzualitate și stări în care omul are nevoie să coboare din intensitate.
Eu caut acel "sweet point" - coerența dintre plantă, moleculă, aromă și experiența umană, atunci când studiez un ulei.
Și apoi apare omul, atât de complex.
Aici, pentru mine, monografia clasică nu mai este suficientă.
Pentru că un ulei poate avea zeci de constituenți chimici și o listă impresionantă de utilizări, dar eu vreau să observ ce face în întâlnirea cu omul din fața mea.
Cum respiră înainte să-l miroasă?
Cum respiră după?
Îi place?
Îl respinge?
Îl liniștește?
Îi trezește o amintire?
Îi schimbă starea?
Îl face să spună, fără să știe nimic despre chimia uleiului: „Doamne... parcă pot să respir.”
Acolo începe pentru mine una dintre cele mai frumoase dimensiuni ale aromaterapiei.
Pentru că mirosul nu este doar „un miros”.
Este informație senzorială, memorie, emoție, neurobiologie. Și... este profund personal.
Iar Ylang Ylang are și o poveste înainte să ajungă în sticluță.
Ylang Ylang-ul dōTERRA pe care îl folosesc provine din Madagascar.
Copacii cresc repede, însă sunt menținuți la aproximativ trei metri pentru ca florile să poată fi recoltate.
Au nevoie de aproximativ trei-patru ani până la prima recoltă, iar apoi pot continua să producă flori timp de zeci de ani.
Florile sunt culese manual, de regulă dimineața devreme.
Există o fereastră scurtă între floare și ulei.
După recoltare, florile trebuie duse repede la distilare pentru a păstra cât mai bine materialul aromatic.
Și aici îmi place să mă opresc uneori.
Pentru că este foarte ușor să ții o sticluță de 15 ml în palmă și să uiți câtă viață există înaintea ei.
Un copac.
Ani de creștere.
Ploaie.
Soare.
Pământ.
Flori culese una câte una.
Oameni.
Distilare.
Chimie.
Și, la capătul întregului drum, câteva picături.
De aceea, când studiez un ulei esențial, nu vreau doar să aflu „pentru ce îl folosesc?”
Mi se pare una dintre cele mai sărace întrebări pe care le putem pune despre ceva atât de complex.
Vreau să-i cunosc botanica.
Vreau să-i înțeleg chimia.
Vreau să-i cunosc originea.
Vreau să-i miros povestea.
Vreau să observ ce face în corp și în starea omului.
Și vreau să adaug, în timp, propriile mele observații.
Așa se construiește ceea ce numim profilul viu al unui ulei esențial: o relație.
Poate tocmai acesta este unul dintre lucrurile care m-au făcut să rămân atât de profund îndrăgostită de aromaterapie:
după atâția ani, încă mai pot deschide o sticluță, inspira o singură dată și să-mi dau seama că mai am ceva de descoperit.
Pentru mine, aromaterapia este despre a învăța să citești lumea extraordinară ascunsă într-o picătură.
AS A WAY IN ● by CatalinK.
Mai multe căi. Același sens: spre interior.
